· Primul argument care ne vine in minte pentru a exclude paradigma instrumental-rationala este socul pe care o parte din noi l-am avut in momentul in care a intrat in lumea “oamenilor mari”(facultate, serviciu) si am descoperit neputinta de a ne exprima opinia intr-un mod logic si argumentat, cu privire la un anumit subiect/ situatie, greutatea luarii unei decizii, frica de a nu fi criticati de ceilalti; toate acestea le punem pe seama modului in care am fost educati in scoala in cei 12 ani: eram simpli ascultatori, evaluati la finalul trimestrului pentru abilitatile noastre de memorare; de asemenea, din cauza faptului ca obiectivul procesului educational consta in performanta cantitativa si doar aceea era recompensata, fiecare elev urmarea sa devina cel mai bun, nu sa se dezvolte in directia in care i-ar fi placut sau pentru care avea abilitati necesare.
· Paradigma socio-critica, centrandu–se pe elev, pe nevoile sale si pe modul cum se dezvolta, se subscrie principiilor educationale moderne, punand accentul pe necesitatea invatarii permanente, pe conexiunile dintre informatii, pe receptivitatea fata de conceptele noi. A invata devine un proces,nu un rezultat.
· Cred ca multe din problemele pe care le are de intampinat un profesor la clasa la care preda provin din faptul ca generatiile de adolescenti de astazi nu mai accepta asa de usor rolurile profesor-elev.In acest sens,paradigma socio-critica promoveaza principii antiierarhice, care permit ca profesorii si elevii sa se priveasca reciproc mai ales ca oameni. Deasemenea cred ca, folosirea de metode alternative, introducerea unor discipline optionale si mutarea accentului de pe aspectul teoretic al invatarii pe experientele practice, ar putea contribui la captarea atentiei elevilor din toate ciclurile scolare.
· Faptul ca, din punct de vedere al potentialului, elevii sunt diferiti reclama o mai mare flexibilitate a procesului educational si admiterea unor ritmuri proprii de acumulare a cunostintelor.
· Punerea accentului pe dezvoltarea personalitatii celui care invata si renuntarea la evaluarea pe baza de etichetari stricte ar putea duce la evitarea a numeroase cazuri de pierdere a increderii si a stimei de sine.
· Un alt argument in favoarea paradigmei socio-critice se regaseste in programa scolara pentru psihologie, clasa a X-a, publicata pe site-ul Ministerului Educatiei si Cercetarii: “Studiul Psihologiei in liceu, alaturi de studiul celorlalte stiinte sociale isi propune formarea personalitatii autonome si creative in vederea dezvoltarii libere si armonioase a persoanei. Pentru ca un tanar sa raspunda adecvat unor realitati in schimbare, el trebuie sa dispuna nu doar de o solida pregatire profesionala, ci si de competentele proprii gandirii critice, de capacitatea de insertie sociala activa, precum si de un set de atitudini si valori personalizate; el trebuie sa posede motivatia si disponibilitatea de a reactiona pozitiv la schimbare – ca premisa a dezvoltarii personale. In acest orizont de asteptare, cunoasterea de sine si a celorlalţi devine esenţiala.”
De asemenea, tot aici se atrage atentia asupra necesitatii diversificarii solutiilor didactice, in functie de situatiile concrete si ca rezultat al cooperarii cu elevii fiecarei clase in parte.
Alte argumente in favoarea paradigmei socio-critice:
· Permite umanizarea cunoasterii, pentru ca elevii nu au nevoie numai de informatii ci si de emotii;
· Permite formarea si nu doar informarea;
· Un mediu stimulativ si provocator, dar in acelasi timp placut si securizant, in care elevii sunt incurajati sa-si exprime ideile ii ajuta sa-si formeze deprinderea de a gandi, sa-si exprime ideile prin argumentare logica, nu prin impunere, ii invata sa fie intreprinzatori; de asemenea, un asemenea mediu previne sau amelioreaza timiditatea, agresivitatea sau alte tulburari anxioase;
· Permite o evaluare prealabila a nivelului la care se afla elevii in vederea adaptarii solutiilor didactice si in acelasi timp permite feedback continuu din partea elevilor, in ceea ce priveste gradul lor de intelegere;
· O relatie calda dintre profesor si elevi, in care autoritatea profesorului se castiga prin cunostinte si dragoste, nu este impusa prin relatia formala permite fiecarui elev sa se dezvolte, pentru ca orice elev are in el capacitatea si dorinta latenta de a creste, iar o relatie calda face ca acestea sa devina din potentiale reale.
· Permite o dezvoltare armoniasa a elevilor si castigarea respectului de sine si a unei imagini reale despre propria persoana;
· Este conforma cu valorile si atitudinile prezentate in programa, si anume:
o Afirmarea libera a personalitatii
o Relationarea pozitiva cu ceilalti
o Increderea in sine si in ceilalti
o Valorifizarea optima si creative a propriului potential
o Echilibrul personal
