 |
| Concepte de baza |
 |
| Definitie, dimensiuni |
 |
| Abordari ale personalitatii |
Chestionar de evaluareCreate your free online surveys with SurveyMonkey, the world's leading questionnaire tool. |
Se afișează postările cu eticheta personalitatea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta personalitatea. Afișați toate postările
luni, 9 ianuarie 2012
Personalitatea - prezentare
Personalitate - metode
a) orala:
I. Metode expozitive
- Povestirea – expunerea prin naraţiune, poveste cu caracter plastic şi emoţional,, în scopul pregătirii elevilor sub aspect intelectual şi afectiv pentru primirea informaţiilor, precum şi pentru crearea atmosferei de curiozitate.
Obiective atinse: 4 a. Timp alocat 5 minute.
Poveste: Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa
Traiau odata intr-o tara pe de-a intregul verde, inconjurata de campii si pajisti minunate, doi cai cu tinuta mandra si demna. Aceste doua animale, un mascul si o femela, erau permanent impreuna. Dimineata foarte devreme ii puteai vedea sarind si fugind pe campiile verzi. Le placea sa fie impreuna si prietenia care ii lega era foarte mare. Nu se desparteau niciodata: se jucau impreuna, mancau impreuna si dormeau unul langa altul.
Pentru nimic in lume ei nu ar fi acceptat sa se separe. Intr-o noapte, cand dormeau lipiti unul de altul, ei au facut legamantul de a nu se desparti indiferent ce s-ar fi intamplat. O zana le auzi legamantul si ii intreba:
-Ce va doriti?
- Sa fim intotdeauna impreuna, raspunsera ei fara ezitare.
Si de îndata dorinta lor se si realiza. Zana ii transformase intr-un singur cal, nici mascul, nici femela, dar cu doua capete minunate. Caii accceptasera cu mare bucurie transformarea. De acum inainte, ei nu mai aveau motiv sa se ingrijoreze in legatura cu ceea ce ar gandi sau ar spune celalalt, pentru ca nu se desparteau niciodata.
Totusi, intr-o buna zi, se intampla ceva rau. Unul din capete a inceput sa se simta rau si sa aiba stari de indispozitie ciudate care se amplificau pe zi ce trecea. Atunci, capul celalalt a inceput sa se ingrijoreze: ce avea sa i se intample si lui? Ce riscuri erau sa aiba si el aceeasi boala?
Cele doua capete incepusera sa discute si dupa ce au stat bine pe ganduri, I-au cerut zanei sa-I transforme din nou si sa devina ce au fost mai inainte. Si dorinta lor a fost din nou indeplinita.
Cele doua animale si-au recapatat rapid sanatatea si veselia dar intelesesera ca autonomia lor era fundamentala si ca puteau la fel de bine sa se odihneasca sau sa colinde pajistile singuri sau impreuna, continuand sa tina unul la altul.
Doresti sa fii intotdeauna impreuna cu cel care iti este drag ? Doresti sa nu te separi de prieten-prietenă, chiar faceti un legamant sa nu va despartiti niciodata? Vrei sa afli in totalitate ce gandeste, ce face celalalt? Invata din experienta celor doi cai ca odata ce doua persoane isi pierd individualitatea si se unesc intr-un singur trup, unul dintre ei se poate imbolnavi iar celalalt va fi ingrijorat de ce I se poate intampla si lui. Descopera-ti capacitatea de a tine foarte mult la celalalt, de a-l iubi si in acelasi timp lasa-ti propria persoana sa se dezvolte autonom.
- Expunerea didactică a conceptelor teoretice.
Obiectivele atinse: 1a şi b, 2 a . Timp alocat 10 minute. Se folosesc scheme, inregistrari video (marshmallow test).
II. Metode conversative -
- Conversaţia euristică. dialog didactic realizat printr-o succesiune de întrebări şi răspunsuri în scopul accesării informaţiilor şi cunoştinţelor pe care elevii le deţin cu privire la conceptele utilizate în psihologia personalităţii şi obţinerii de noi cunoştinţe şi definirii corecte a noţiunilor ce urmează a fi introduse.
Obiectivele atinse prin conversaţie: 1a, 2 a, 3b, 4. Timp alocat 15 minute
Întrebări
Cum aţi defini individualitatea? "Consideraţi că există o diferenţă între individualitate şi individ? Care ar fi această diferenţă? Ce credeţi că este individul?, Cum definiţi persoana, ce înseamnă ea în limbajul de zi cu zi? Spre exemplu, câte persoane lipsesc azi de la şcoală?
Ce vă spune noţiunea de amprentă a personalităţii? Unde se manifestă această amprentă personală? Ce credeţi că determină comportamentele definitorii ale individului, ce influenţa are mediul asupra comportamentului dobândit? Dar învăţarea? Consideraţi ca personalitatea individului are un caracter stabil în timp? Când şi în condiţii pot apărea modificări în comportamentul unei persoane?)
b) . Metode de explorare – în vederea aplicării principiilor de definire a personalităţii în propria caracterizare şi în caracterizarea celorlalţi. Se ating obiectivele 3 a şi c.
- directe, prin experiment de echipă. împărţirea elevilor în grupe de câte patru, solicitând fiecărui elev să se gândească la un model de definire a personalităţii şi în baza acestuia să completeze pe câte un post-it câte o trăsătură de personalitate pe care o consideră ca definitorie în acel moment pentru fiecare dintre ceilalţi trei colegi de grupă, punându-i ulterior să lipească post-it-urile pe spatele colegilor.
Se cere fiecărui elev ca, după citirea celor 3 trăsături, să găsească printre acestea una care crede că nu îl caracterizează sau în caracterizează cel mai puţin şi să argumenteze, pe scurt, acest lucru.
Timp alocat 20 minute
TEMA si evaluare finală. Se urmăreşte atingerea obiectivului 4
1. Stabileşte o listă cu 10 trăsături care crezi că îţi sunt caracteristice. Evaluează pe o scală de la 1 la 5 măsura în care fiecare dintre acestea consideri că îţi controlează comportamentele în majoritatea contextelor de viaţă socială. Ierarhizează descrescător lista trăsăturilor. Trasează trei cercuri concentrice. Plasează în cercul interior trăsătura care a primit nota cea mai mare. În cercul următor plasează următoarele trei trăsături care au primit notele cele mai mari. În cercul exterior vor rămâne trăsăturile care nu au intrat în cercurile anterioare. Aceasta ar trebui să fie modelul concentric-ierarhic al trăsăturilor tale.
2. Alege mai multe persoane care te cunosc foarte bine (părinţi, fraţi, prieteni foarte buni, profesori). Oferă acestor persoane, în mod independent, lista cu trăsături întocmită de tine, aşezate în ordine aleatoare (nu în ordinea ierarhiei întocmite de tine) Roagă aceste persoane să mai adauge în listă orice altă trăsătură pe care o consideră definitorie pentru tine. Apoi roagă aceste persoane să le introducă în cele trei cercuri concentrice, după metodologia de la sarcina 1, dar aşa cum consideră fiecare persoană că stau lucrurile în cazul tău.
3. Confruntă organizările ierarhice întocmite de persoanele de la sarcina 2 cu ierarhizarea făcută de tine la sarcina 1. În ce măsură ceea ce crezi tu despre tine se reflectă şi în ceea ce cred despre tine persoanele care te cunosc cel mai bine. Cum te influenţează caracterizările făcute de ceilalţi?
Personalitatea - continutul lectiei
1.1. Personalitatea ca sistem
Personalitatea este un concept lansat în psihologie. În prezent, cercetarea personalităţii depăşeşte graniţele psihologiei, ea fiind cercetată științific și de științele biologice și medicale. Deși personalitatea este un concept psihologic, ea funcționează pe o bază biochimică și neurologică, modificările de la aceste niveluri având frecvent corespondență vizibilă la nivelul psihocomportamentului.
Se poate constata cu destul de mare usurinţă că deşi există numeroase asemănări între indivizii umani, ceea ce îi face să aparţină aceleaşi specii, fiecare dintre noi are un mod propriu de a acţiona, de a reacţiona, de a se raporta la ceilalţi etc. Modul particular în care fiecare se înserează în spaţiul social nu ţine doar de un anumit proces sau fenomen psihic, ci de întreaga fiinţă a celui în cauză, de funcționarea ca întreg a ființei umane.
Sistemul psihic uman este cel mai complex sistem energetico-informaţional, dotat şi constituit în baza unor mecanisme de autoorganizare şi autoreglaj, antiredundante şi autodeterminate.
• Modul particular în care fiecare se înserează în spaţiul social nu ţine doar de un anumit proces sau fenomen psihic, ci de întreaga fiinţă a celui în cauză, funcţionarea ca întreg a fiinţei umane → caracter sintetic
• O anumită constanţă a reacţiilor, adaptate mediului, astfel încât să permită o adaptare a individului la modificările intervenite în mediu → caracter stabil, dar şi flexibil al personalităţii
Personalitatea reprezintă un sistem bio-psiho-sociocultural, putând fi abordată sub trei dimensiuni:
- dimensiunea biologica : potentialul uman nativ, ereditatea fiecarei fiinte umane;
- dimensiunea socio-culturala. este un produs al procesului de socializare, respectiv interventia mediului socio-cultural asupra potentialului ereditar disponibil;
- dimensiunea psihologica se constituie in zona de intersectie a nativului cu dobanditul, personalitatea dobândind autonomie și capacitate de autoevolutie.
Prin urmare personalitatea se identifică cu subiectul uman concret, considerat în trăsăturile sale definitorii, anume ca subiect al acţiunii, cunoaşterii şi valorizării propriei fiinţe şi a mediului în care trăieşte.
Principalele caracteristici ale personalităţii
-caracterul macrosistemic, personalitatea fiind compusa dintr-o serie de elemente legate intre ele, corelate si consistente unele cu altele.
-durabilitatea, stabilitatea si persistenta ei in timp, personalitatea fiind relativ stabila, relativ identica cu ea insasi, neputand fi radical modificata de situatiile tranzitorii sau accidentale.
-esentialitatea , insusirile care compun personalitatea fiind definitorii pentru om.
-structuralitatea si dinamismul, personalitatea presupunand organizare ,dar si restructurare in functie de cerintele relationarii cu mediul.
-finalitatea adaptiva, prin filtrare, motivare, directionare, selectare, adaptare, asigurand atat supravietuirea cat si dezvoltarea personala.
-unicitatea, personalitatea realizand sinteza dintre trasaturile/insusirile generale si particulare ale omului, capatand astfel un caracter propriu, unic.
1.2. Concepte în psihologia personalităţii
Structura multinivelară a personalității a impus introducerea unor concepte distincte cu care cercetătorii să poată opera în investigațiile lor, termeni cu care se operează în planul biologic versus social.
Individul: ansamblul însușirilor biologice, înnăscute, fără conotații valorice. De-a lungul evoluției ontogenetice, aceste însușiri biologice se diferențiază, se specializează, se corelează, rezultând un proces, individualizarea.
Individualitate: ansamblul particularităţilor proprii unui individ care îl deosebesc de ceilalţi indivizi.
Corespondența în plan social a individului o constituie persoana.
Persoana: cuprinde ansamblul de însușiri psihice care reflectă adaptarea specifică a fiecărui individ la mediul său social. Persoana= omul social. Nu include aspecte concrete legate de vârstă, ocupaţie. Ex: câte persoane lipsesc astăzi de la şcoală.
Echivalentul în plan social al individualității este personalitatea.
Personalitatea :
Data fiind complexitatea personalității, studiul acesteia s-a realizat sub mai multe aspecte, fiind construite următoarele modele de definire a ei.
1. Nivelul biologic (abordarea biologică):
Studiaza modul in care mecanismele genetice, biochimice si bioelectrice, prin interactiune simultana, concura la aparitia si mentinerea patternurilor comportamentale individuale.
2. Modelul psihanalitic.
2.1. Freud a conceput inițial personalitatea, divizând mintea umană în trei niveluri de conștiență: Conștient (toate aspectele de care suntem conștienți la un moment dat), Preconștient (gânduri de care nu suntem imediat conștienți, dar care pot fi foarte ușor accesibile conștiinței) și Inconștient (partea dominantă a minții umane, în opinia lui Freud responsabilă pentru majoritatea comportamentelor persoanei).
2.2. În jurul anilor 1920, Freud și-a revizuit teoria cu privire la structurarea personalității, propunând o nouă organizare în ID/Sine, Ego/Eu și Superego/Supraeu.
Inconstient= nivelul cel mai profund al psihicului uman, cel care nu este accesibil direct, în opinia lui Freud sediu al instinctelor sexuale, al agresivităţii, al dorinţelor şi actelor refulate, etc.
Preconştientul = în primul rând sediul deprinderilor, dar şi al informaţiilor care deşi nu sunt conştiente la un moment dat, pot fi actualizate în funcţie de necesităţile subiectului uman concret. El are si rolul de cenzura, permitand accesul in constiinta doar pentru acele produse ale inconstientului care sunt acceptabile pentru constient
Constientul este constituit dintr-un flux continuu de informatii si trairi emotionale.
ID/Sine = pasiuni/pulsiuni, rezervor al libido -ului
Ego/Eu = ratiune si intelepciune (reprezinta corpul), partea care s-a diferentiat. „Călăreţul ce struneşte calul (Sinele)”, se constituie ca “organ” de percepere a lumii exterioare, dar si a celei interioare.
Prin asimilarea modelelor parentale (introiectia lor) se realizeaza Eul ideal sau Supraeul.
Copilul se afla intr-o pozitie inferioara fata de parinti si in fata dificultatilor de identificare sexuala “asimileaza” parintele ca pe un model de constiinta morala.
3. Modelul trăsăturilor : cercetarea personalității din punct de vedere a actelor, acțiunilor, reacțiilor, etc, observabile, constante. Constantele observabile, particularitățile, însușirile stabile unei persoane pot fi interpretate ca trăsături psihice (P. Guilford), având un caracter descriptiv și o valoare explicativă (corect, sincer, emotiv, etc). Gruparea lor la anumite niveluri de generalitate permite schiţarea unor tipuri psihologice, una dintre cele mai cunoscute tepri a tipurilor fiind cea constituţională.
Allport este probabil cel mai cunoscut pentru teoria personalitatii. El a început dezvoltarea acestei răsfoind printr-un dicţionar şi notând fiecare termen care descria o trasatura a personalităţii. După ce a adunat într-o lista 4500 de trăsături diferite, el le-a organizat în trei categorii diferite de trăsături:
• Trasaturi cardinale: O trăsătură care domină intreaga personalitate a unui individ. Despre trăsăturile cardinale se crede ca sunt destul de rare.
Ex. Dacă pentru o persoană scopul central al vieţii este dobândirea cu orice preţ, prin orice mijloace a unor statute socio-politice, atunci parvenitismul ar putea fi trăsătura cardinală a acesteia, după cum pentru o altă persoană care şi-ar orienta întreaga viaţă şi conduită în consens cu normele etice prescrise într-un anumit spaţiu cultural, moralitatea/conştiinciozitatea ar putea fi trăsătura cardinală.
• Trăsături centrale: trăsături comune din care se compune personalitatea noastra. Ele reprezintă dispoziţii cu un grad mai redus de generalitate, mai puţin prezente în conduita persoanei comparativ cu trăsăturile cardinale. Trăsături, cum ar fi bunatatea, onestitatea şi amiciţia – acestea sunt exemple de trăsături centrale.
• Trăsături secundare: Acestea sunt trasaturile care sunt prezente numai în anumite condiţii şi circumstanţe. Un exemplu de trasatura secundara ar fi nervozitatea înainte unui discurs in fata unui auditoriu.
Conform teoriei sale, la fiecare individ pot fi puse în evidenţă 1-2 trăsături cardinale (dominante şi determinante în raport cu celelalte), 10-15 trăsături principale (caracteristice) şi o multitudine indeterminată de trăsături secundare.
4. Modelul factorial: cu scopul declarat de a cerceta personalitatea mult mai riguros, științific.
Raymond Cattell păstrează intact modul de conceptualizare a trăsăturilor propus iniţial de către Allport, punând însă accent pe demersurile descriptive, explicative şi predictive ale personalităţii. În acest sens, susţine necesitatea aplicării metodei statistice şi a procedurilor factoriale derivate din aceasta în identificarea trăsăturilor de personalitate.
Cattel introduce analiza factorială în psihologia personalităţii, demonstrând cum pot fi extraşi factorii-trăsătură şi cum pot fi eliminate elementele redundante din descrierea personalităţii. Prin factorizarea numărului mare de trăsături, se ajunge la un număr finit de factori independenţi necesari şi suficienţi în descrierea personalităţii.
Conform cercetării empirice realizate, personalitatea putea fi redusă la 16 factori sursă care contribuie la descrierea diferențelor interindividuale, rezultând o însiruire de trăsături care permit operaționalizarea conceptului de personalitate. Pentru evaluarea acestor factori el a elaborat un test de evaluare în cadrul căruia fiecare factor este evaluat printr-un număr de 10-13 itemi.
Au fost luați în considerare numai factorii interni ca fiind suficienți pentru a prezice comportamentul persoanei, variabilele situaționale fiind considerate o sursă de eroare.
Modelul constituțional – paralelisme între constituția corporală a unei persoane și manifestările de ordin psihic.
Cea mai cunoscuta tipologie constitutională este cea a lui E. Kretschmer, care diferentiaza trei tipuri: picnic (statura mijlocie, exces ponderal, fata rotundă, mâini și picioare scurte etc.), astenic (corpul alungit și slab, greutate inferioară celei normale, sistem osteo-muscular firav etc.) și atletic (bine proportionat fizic, cu toracele și musculatura bine dezvoltate).
Personalitatea este un concept lansat în psihologie. În prezent, cercetarea personalităţii depăşeşte graniţele psihologiei, ea fiind cercetată științific și de științele biologice și medicale. Deși personalitatea este un concept psihologic, ea funcționează pe o bază biochimică și neurologică, modificările de la aceste niveluri având frecvent corespondență vizibilă la nivelul psihocomportamentului.
Se poate constata cu destul de mare usurinţă că deşi există numeroase asemănări între indivizii umani, ceea ce îi face să aparţină aceleaşi specii, fiecare dintre noi are un mod propriu de a acţiona, de a reacţiona, de a se raporta la ceilalţi etc. Modul particular în care fiecare se înserează în spaţiul social nu ţine doar de un anumit proces sau fenomen psihic, ci de întreaga fiinţă a celui în cauză, de funcționarea ca întreg a ființei umane.
Sistemul psihic uman este cel mai complex sistem energetico-informaţional, dotat şi constituit în baza unor mecanisme de autoorganizare şi autoreglaj, antiredundante şi autodeterminate.
• Modul particular în care fiecare se înserează în spaţiul social nu ţine doar de un anumit proces sau fenomen psihic, ci de întreaga fiinţă a celui în cauză, funcţionarea ca întreg a fiinţei umane → caracter sintetic
• O anumită constanţă a reacţiilor, adaptate mediului, astfel încât să permită o adaptare a individului la modificările intervenite în mediu → caracter stabil, dar şi flexibil al personalităţii
Personalitatea reprezintă un sistem bio-psiho-sociocultural, putând fi abordată sub trei dimensiuni:
- dimensiunea biologica : potentialul uman nativ, ereditatea fiecarei fiinte umane;
- dimensiunea socio-culturala. este un produs al procesului de socializare, respectiv interventia mediului socio-cultural asupra potentialului ereditar disponibil;
- dimensiunea psihologica se constituie in zona de intersectie a nativului cu dobanditul, personalitatea dobândind autonomie și capacitate de autoevolutie.
Prin urmare personalitatea se identifică cu subiectul uman concret, considerat în trăsăturile sale definitorii, anume ca subiect al acţiunii, cunoaşterii şi valorizării propriei fiinţe şi a mediului în care trăieşte.
ATENŢIE. Nu trebuie confundată cu ansamblul sistemului psihic uman (toate manifestările psihocomportamentale, inclusiv cele cu caracter accidental sau trecător), ci doar pusă în legătură cu aceste manifestări, urmărindu-se cele cu caracter stabil.
Principalele caracteristici ale personalităţii
-caracterul macrosistemic, personalitatea fiind compusa dintr-o serie de elemente legate intre ele, corelate si consistente unele cu altele.
-durabilitatea, stabilitatea si persistenta ei in timp, personalitatea fiind relativ stabila, relativ identica cu ea insasi, neputand fi radical modificata de situatiile tranzitorii sau accidentale.
-esentialitatea , insusirile care compun personalitatea fiind definitorii pentru om.
-structuralitatea si dinamismul, personalitatea presupunand organizare ,dar si restructurare in functie de cerintele relationarii cu mediul.
-finalitatea adaptiva, prin filtrare, motivare, directionare, selectare, adaptare, asigurand atat supravietuirea cat si dezvoltarea personala.
-unicitatea, personalitatea realizand sinteza dintre trasaturile/insusirile generale si particulare ale omului, capatand astfel un caracter propriu, unic.
1.2. Concepte în psihologia personalităţii
Structura multinivelară a personalității a impus introducerea unor concepte distincte cu care cercetătorii să poată opera în investigațiile lor, termeni cu care se operează în planul biologic versus social.
Individul: ansamblul însușirilor biologice, înnăscute, fără conotații valorice. De-a lungul evoluției ontogenetice, aceste însușiri biologice se diferențiază, se specializează, se corelează, rezultând un proces, individualizarea.
Individualitate: ansamblul particularităţilor proprii unui individ care îl deosebesc de ceilalţi indivizi.
Corespondența în plan social a individului o constituie persoana.
Persoana: cuprinde ansamblul de însușiri psihice care reflectă adaptarea specifică a fiecărui individ la mediul său social. Persoana= omul social. Nu include aspecte concrete legate de vârstă, ocupaţie. Ex: câte persoane lipsesc astăzi de la şcoală.
Echivalentul în plan social al individualității este personalitatea.
Personalitatea :
MODUL UNIC DE STRUCTURARE ȘI ORGANIZARE A CARACTERISTICILOR PSIHOLOGICE ALE PERSOANEI.
PERSONALITATEA ESTE PERSOANA PLUS VALOAREA.
Personalitatea ca realitate este totalitatea psihologica ce caracterizeaza si individualizeaza un om particular.Ea este omul viu, concret, empiric, pasional, rational, asa cum il resimtim in afara noastra sau in fiinta noastra, omul de alaturi de noi, pe care il intalnim pe strada, acasa, la scoala, in metrou sau la un spectacol.Nu este omul interpretat ca “fiinta generica”, ci omul asa cum exista si se manifesta in viata curenta, cotidiana.1.3. Modele de personalitate
Data fiind complexitatea personalității, studiul acesteia s-a realizat sub mai multe aspecte, fiind construite următoarele modele de definire a ei.
1. Nivelul biologic (abordarea biologică):
Studiaza modul in care mecanismele genetice, biochimice si bioelectrice, prin interactiune simultana, concura la aparitia si mentinerea patternurilor comportamentale individuale.
2. Modelul psihanalitic.
2.1. Freud a conceput inițial personalitatea, divizând mintea umană în trei niveluri de conștiență: Conștient (toate aspectele de care suntem conștienți la un moment dat), Preconștient (gânduri de care nu suntem imediat conștienți, dar care pot fi foarte ușor accesibile conștiinței) și Inconștient (partea dominantă a minții umane, în opinia lui Freud responsabilă pentru majoritatea comportamentelor persoanei).
2.2. În jurul anilor 1920, Freud și-a revizuit teoria cu privire la structurarea personalității, propunând o nouă organizare în ID/Sine, Ego/Eu și Superego/Supraeu.
Inconstient= nivelul cel mai profund al psihicului uman, cel care nu este accesibil direct, în opinia lui Freud sediu al instinctelor sexuale, al agresivităţii, al dorinţelor şi actelor refulate, etc.
Preconştientul = în primul rând sediul deprinderilor, dar şi al informaţiilor care deşi nu sunt conştiente la un moment dat, pot fi actualizate în funcţie de necesităţile subiectului uman concret. El are si rolul de cenzura, permitand accesul in constiinta doar pentru acele produse ale inconstientului care sunt acceptabile pentru constient
Constientul este constituit dintr-un flux continuu de informatii si trairi emotionale.
ID/Sine = pasiuni/pulsiuni, rezervor al libido -ului
Ego/Eu = ratiune si intelepciune (reprezinta corpul), partea care s-a diferentiat. „Călăreţul ce struneşte calul (Sinele)”, se constituie ca “organ” de percepere a lumii exterioare, dar si a celei interioare.
Prin asimilarea modelelor parentale (introiectia lor) se realizeaza Eul ideal sau Supraeul.
Copilul se afla intr-o pozitie inferioara fata de parinti si in fata dificultatilor de identificare sexuala “asimileaza” parintele ca pe un model de constiinta morala.
3. Modelul trăsăturilor : cercetarea personalității din punct de vedere a actelor, acțiunilor, reacțiilor, etc, observabile, constante. Constantele observabile, particularitățile, însușirile stabile unei persoane pot fi interpretate ca trăsături psihice (P. Guilford), având un caracter descriptiv și o valoare explicativă (corect, sincer, emotiv, etc). Gruparea lor la anumite niveluri de generalitate permite schiţarea unor tipuri psihologice, una dintre cele mai cunoscute tepri a tipurilor fiind cea constituţională.
Allport este probabil cel mai cunoscut pentru teoria personalitatii. El a început dezvoltarea acestei răsfoind printr-un dicţionar şi notând fiecare termen care descria o trasatura a personalităţii. După ce a adunat într-o lista 4500 de trăsături diferite, el le-a organizat în trei categorii diferite de trăsături:
• Trasaturi cardinale: O trăsătură care domină intreaga personalitate a unui individ. Despre trăsăturile cardinale se crede ca sunt destul de rare.
Ex. Dacă pentru o persoană scopul central al vieţii este dobândirea cu orice preţ, prin orice mijloace a unor statute socio-politice, atunci parvenitismul ar putea fi trăsătura cardinală a acesteia, după cum pentru o altă persoană care şi-ar orienta întreaga viaţă şi conduită în consens cu normele etice prescrise într-un anumit spaţiu cultural, moralitatea/conştiinciozitatea ar putea fi trăsătura cardinală.
• Trăsături centrale: trăsături comune din care se compune personalitatea noastra. Ele reprezintă dispoziţii cu un grad mai redus de generalitate, mai puţin prezente în conduita persoanei comparativ cu trăsăturile cardinale. Trăsături, cum ar fi bunatatea, onestitatea şi amiciţia – acestea sunt exemple de trăsături centrale.
• Trăsături secundare: Acestea sunt trasaturile care sunt prezente numai în anumite condiţii şi circumstanţe. Un exemplu de trasatura secundara ar fi nervozitatea înainte unui discurs in fata unui auditoriu.
Conform teoriei sale, la fiecare individ pot fi puse în evidenţă 1-2 trăsături cardinale (dominante şi determinante în raport cu celelalte), 10-15 trăsături principale (caracteristice) şi o multitudine indeterminată de trăsături secundare.
Se observă o conectare necesară între planul biologic și cel comportamental
4. Modelul factorial: cu scopul declarat de a cerceta personalitatea mult mai riguros, științific.
Raymond Cattell păstrează intact modul de conceptualizare a trăsăturilor propus iniţial de către Allport, punând însă accent pe demersurile descriptive, explicative şi predictive ale personalităţii. În acest sens, susţine necesitatea aplicării metodei statistice şi a procedurilor factoriale derivate din aceasta în identificarea trăsăturilor de personalitate.
Cattel introduce analiza factorială în psihologia personalităţii, demonstrând cum pot fi extraşi factorii-trăsătură şi cum pot fi eliminate elementele redundante din descrierea personalităţii. Prin factorizarea numărului mare de trăsături, se ajunge la un număr finit de factori independenţi necesari şi suficienţi în descrierea personalităţii.
Conform cercetării empirice realizate, personalitatea putea fi redusă la 16 factori sursă care contribuie la descrierea diferențelor interindividuale, rezultând o însiruire de trăsături care permit operaționalizarea conceptului de personalitate. Pentru evaluarea acestor factori el a elaborat un test de evaluare în cadrul căruia fiecare factor este evaluat printr-un număr de 10-13 itemi.
Au fost luați în considerare numai factorii interni ca fiind suficienți pentru a prezice comportamentul persoanei, variabilele situaționale fiind considerate o sursă de eroare.
Modelul constituțional – paralelisme între constituția corporală a unei persoane și manifestările de ordin psihic.
Cea mai cunoscuta tipologie constitutională este cea a lui E. Kretschmer, care diferentiaza trei tipuri: picnic (statura mijlocie, exces ponderal, fata rotundă, mâini și picioare scurte etc.), astenic (corpul alungit și slab, greutate inferioară celei normale, sistem osteo-muscular firav etc.) și atletic (bine proportionat fizic, cu toracele și musculatura bine dezvoltate).
Personalitatea - obiectivele lectiei
1. Competențe de cunoaștere și înțelegere
a) definirea şi caracterizarea conceptelor de individ, individualitate, persoana, personalitate;
b) definirea personalităţii individului din mai multe perspective alternative de analiză.
2. Competențe de explicare și interpretare
a) explicarea şi interpretarea personalităţii având în vedere toate aspectele care o caracterizează.
3. Competențe aplicative
a) evaluarea personalităţii din perspectiva modelelor studiate şi valorificarea lor în vederea cunoașterii și dezvoltării personale;
b) integrarea și utilizarea corectă a conceptului de personalitate;
c) aplicarea principiilor de definire a personalității în propria caracterizare și în caracterizarea celorlalți;
4. Atitudini
a) conştientizarea impactului personalității unui individ în planul orientării comportamentului, dezvoltării personale și integrării sociale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)